Uniunea Europeana este o organizatie a tarilor europene dedicata cresterii integrarii economice si intarirea cooperarii inre state. Uniunea Europeana are sediul in Bruxelles, Belgia. Uniunea Europeana a fost infintata oficial la 1 noiembrie 1993. Este cea mai recenta organizatie de cooperare europeana care a inceput cu Comunitatea Europeana de Carbune si Otel din 1951 care a devenit Comunitatea Europeana in 1967. Membrii acestei organizatii au fost: Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxembourg, Olanda, Portugalia si Spania. In 1991 guvernele celor 12 state membre au semnat Tratatul Uniunii Europene (care a mai fost numit si Tratatul Maastricht). Acesta a transformat Comunitatea Europeana in Uniunea Europeana. In 1994 Austria, Suedia si Finlanda au intrat si ele astfel numarul total de membrii a ajuns la 15.

 Uniunea Europeana are mai multe obiective. In special ea munceste pentru a promova si extinde cooperarea intre membrii in unele regiuni, inclusiv in probleme economice, sociale si legate de comert, politica externa, securitate si probleme judiciare. Alt obiectiv major a fost implementarea Uniunii Economice si Monetare (UEM), care a stabilit o singura moneda pentru membrii UE. In afara de UEM, progresul spre aceste obiective e lent. Abilitatea Uniunii Europeane de a-si atinge obiectivele a fost limitata de neintelegeri intre statele membre, probleme economice si politice externe si presiune din partea noilor democratii est europene de a deveni membre. Crearea Uniunii Europene La sfarsitul anilor 80, schimbarile politice a facut ca Comunitatea Europeana sa cresca cooperarea si integrarea. Odata cu prabusirea comunismului in Europa de Est, statele ex-comuniste au cerut Comunitatii Europene sprijin politic si economic. CE a hotarat sa ajute multe din aceste tari dar sa nu le primeasca imediat ca membre. O exceptie a constituit-o Germania de Est care a fost integrata automat o data cu reunificarea Germaniei. Datorita acestor schimbari rapide Germania de Vest si Franta au cerut o conferinta intraguvernamentala pentru a cauta o mai mare unitate. O conferinta intraguvernamentala este o intalnire intre membrii, prin care se incepe procesul schimbarii tratatelor Comunitatii Europene. O alta astfel de sedinta a avut loc in 1989 pentru a pregati un program si o structura pentru uniunea monetara, prin care membrii ar trebui sa adopte o singura moneda. Primul Ministru britanic Margaret Thatcher s-a opus acestei unitati, dar in 1990 John Major a devenit prim ministru si a adoptat o pozitie mai toleranta in legatura cu unitatea europeana. Aceste conferinte au inceput munca la o serie de intelegeri care au devenit Tratatul Uniunii Europene.

 Tratatul Uniunii Europene a creat Uniunea Europeana si a avut intentia de a extinde integrarea politica, economica si sociala dintre statele membre. Dupa discutii lungi a fost acceptat de catre Consiliul European la Maastricht, Olanda, in decembrie 1991. Astfel scopul principal al Uniunii Europene va fi Uniunea Economica si Monetara (UEM). Sub UEM membrii UE trebuie sa adopte o singura moneda pana in 1999. Tratatul Maastricht desemeana impunea niste criterii stricte pe care statele membre trebuiau sa le indeplineasca inainte de a intra in UEM. Deasemenea tratatul a creat noi structurii proiectate pentru a crea politici de securitate si straine mai integrate si pentru a incuraja o cooperarea mai mare intre guverne in ceea ce priveste chestiuni judiciare si legate de politie. Statele membre au acordat organelor de guvernare ale Uniunii Europene mai multa autoritate in anumite domenii, inclusiv cele legate de mediu, sanatate, educatie si protectia consumatorului. Noul tratat a starnit multa opozititie si ingrijorare din partea cetatenilor UE. Multi oameni erau ingrijorati din pricina UEM care ar inlocui monedele nationale cu o singura moneda europeana. Marea Britanie a refuzat sa accepte o parte din elementele tratatului si astfel ea nu va face parte din UEM si nu va participa la Capitolul Social, un articorl din Tratatul Maastricht care subliniaza obiective in politica sociala si cea legata de angajati. Alegatorii danezi au refuzat ratificarea printr-un referendum, in timp ce alegatorii francezi au fost in favoarea Tratatului printr-o mica majoritate. Germania a fost o provocare deoarece functia de membru in UE incalca Constitutia. Intr-o sedinta de urgenta a Consiliului European Danemarca a refuzat mai multe articole ale Tratatului. Din pricina acestor intarzieri UE n-a fost inaugurata oficial decat abia in noiembrie 1993.

Uniunea Europeanã este rezultatul unui proces de cooperare si integrare care a început în 1951 între sase state europene: Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg si Olanda. Dupã cinci valuri de aderãri (1973: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie; 1981: Grecia; 1986: Spania si Portugalia; 1995: Austria, Finlanda si Suedia; 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia,Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria; 2007: România si Bulgaria)., UE are acum 27 State Membre.Acest proces are ca scop extinderea pasnicã a zonei de stabilitate si prosperitate cãtre noi membri.     

Principalele instituţii europene sunt: Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeanã, Curtea de Justiţie a Comunitãţilor Europene, Tribunalul de Primã Instanţã, Comitetul Economic si Social, Curtea Europeanã de Conturi, Comitetul Regiunilor, Mediatorul European, Banca Centralã Europeanã, Banca Europeanã de Investiţii.

SIMBOLURI EUROPENE

Simbolurile Uniunii Europene sunt: drapelul, imnul, moneda unicã, ziua de 9 Mai si deviza Uniunii Europene ”Unitate în diversitate”. Drapelul Drapelul cu cele 12 stele asezate în cerc, pe un fond albastru, înseamnã unitatea si identitatea popoarelor Europei. Cercul reprezintã solidaritatea si armonia, iar stelele, în numãr de 12, reprezintã perfecţiunea . Istoria drapelului începe în 1955. Întâi, el a fost folosit de Consiliul Europei, organizaţie internaţionalã apãrãtoare a drepturilor omului si a valorilor culturale europene. In anul 1985, Statele Membre UE l-au adoptat ca drapel al Comunitãţilor Europene (CEE), iar începând cu 1986 el este utilizat de cãtre toate instituţiile Uniunii Europene.

Tot Consiliul Europei a fost cel care a decis, în 1972, ca ”Oda bucuriei” (ultima parte a Simfoniei a IX-a de Beethoven) sã devinã imnul sãu, iar în 1985, Statele Membre UE l-au adoptat, si ele, ca imn oficial al Uniunii Europene. Uniunea Europeanã nu a urmãrit, prin aceastã decizie, sã înlocuiascã imnurile naţionale ale Statelor Membre. Alegerea acestei melodii ca imn subliniazã aspiraţia spre valorile comune, unitatea în diversitate si idealurile de libertate, pace si solidaritate care stau la baza Uniunii Europene.